Judetul Harghita

Numele "Harghita" este de origine necunoscută. Specialistii în lingvistică nu au fost capabili să dea o explicatie stiintifică privind originea sa, dar în datinile locale trăieste legenda, conform căreia este numele unei fete a unei căpetenii ai hunilor. Muntele vulcanic, unul din cele mai importante masive din Carpații Orientali, paralel cu Muntii Ciucului, care e vizibil aproape de pe tot cuprinsul județului, poartă acest nume din vremuri arhaice. Judetul a fost denumit după acest masiv muntos, muntele legendar al secuilor. Vârful cel mai înalt este Vârful Harghita-Mădărasi, de 1801 m.

În afara de masivul Harghitei mai trebuie amintite Muntii Ghiurgheului, Muntii Gheorghenilor si ale Ciucului, Hăsmasului, Călimanului, Dealurile Târnavelor, Masivul Ciomatului, etc. După această simplă însiruire de nume devine evident faptul, că peste 60 % a suprafetei judetului este constituit din munti si dealuri. Între diferitele zone de locuit ale judetului există o diferență de altitudine de peste 400 de metrii.

Cea mai mare temperatură (+36,5° C) a fost măsurată la Odorheiul Secuiesc în 1952, cea mai scăzută (- 35 °C) în 1929. Perioada răcoroasă uneori ține peste 43 % din anul calendaristic. Din cauza acestei clime aspre zona este cunoscută drept "polul frigului" din România.

În zonă precipitatiile anuale sunt de aproximativ 600-800 litrii/m2. Opt râuri îsi împart între ele judetul în tot atâtea bazine hidrografice, toate izvorând aici: în partea sudică Oltul, Homorodul Mare si Homorodul Mic, la est Bistrița, Trotușul, Bicazul Mic si Bicazul Mare, în nord Muresul, în vest Târnava Mică si Târnava Mare.

Lacul Sfânta Ana este unicul lac format în craterul unui vulcan din Europa, în masivul Ciomatului la altitudinea de 950 metrii în sud. Un alt lac este Lacul Rosu, în est, în amonte de Cheile Bicazului, la poalele vârfului Suhardul Mic, născut după o alunecare masivă de teren în vara anului 1837.

Lacul Rosu este un lac de baraj natural la altitudinea de 980 metri, in apropierea Cheilor Bicazului si la circa 26 de kilometri de orasul Gheorgheni. Lacul s-a format in anul 1837 deoarece in urma ploilor abundente molozul stancos de pe Stanca Ucigasului a alunecat si a blocat paraul Bicajel.

Apa s-a acumulat formand un lac de baraj natural sin apa lui iesind trunchiutile goale ale brazilor de odinioara si in care care se oglindeste Micul Suhard. Numele de Lacul Rosu provine de la gresia rosieusor dezagregabila transportata de Paraul Rosu ce a vopsit in rosu imprejurimile pana la lac.

Alte atractii turistice:

Manastirea franciscana si biserica romano-catolica din Sumuleu reconstruit in anul 1804 in stil baroc, care detine una din cele mai mari instalatii de orga din Ardeal.

Cetatea MikĂł din Miercurea Ciuc care dateaza din 1611 si care gazduieste Muzeul Etnografic al judetului.
Manastirea Sfantul Ilie din Toplita construita in 1910.

Castelul si complexul muzeistic din Lazarea construit pe la mijlocul secolului al XVI-lea.

Biserica din Lemn din Tulghes construita in anul 1813, Forja din Vlahita (1860).

Biserica din Sacel pe a carei clopotnita se afla inscriptia -pe aici a trecut luminatul dascal Gheorghe Lazar in 1806.

Judetul este deosebit de bogat în minereuri: andezite, bazalturi, tufe, marmoră, sare, cupru, fier, mercur - si am enumerat numai lista parțială a bogătiilor.

Judetul este format din Scaunele Secuiesti de odinioară - al Odorheiului, al Ciucului, Gheorghenilor si Casinului - si zona Topliței si Tulghesului în nord. Suprafata totală este de 6639 km2.