[lightbox http://www.judetultau.ro/judetul_db/media/blogs/a/mihai_dacin.jpg []] [/lightbox] Mihai Dacin

Azi am retrait emotia de altadata?de pe vremea cand eram licean. S-au scurs 10 ani de atunci si, recunosc, am mai experimentat sentimentul acum vreo sase ani, cand mi-am facut practica la Gojdu. Dar astazi a fost parca la o alta intensitate. Daca nu stiati, formatia mea profesionala e aceea de profesor. Daca azi nu as fi om de radio si de televiziune, ocupatii cu care am inceput sa ma indeletnicesc inca de pe bancile scolii, as fi, cel mai probabil, colegul profesorilor mei.

Si asta e un lucru ciudat, credeti-ma. Am pasit cu aceeasi sfiala de odinioara, in aceasta dupa-amiaza, pe holul ce duce inspre sala festiva. Cate discoteci nu am organizat in respectiva sala?! Acolo a fost, cred, primul blues adevarat, primul sarut adevarat?acolo a fost adevaratul inceput! Am trecut pe coridoare cautand din priviri difuzoarele cu care ii enervam pe profesori si cu care mobilizam liceenii in pauze. Am trecut pe langa sala profesorala cu timiditatea de altadata. Cred ca, in subconstient, urmaream catalogul si inventam o scuza pentru care nu mi-am facut temele. Am trecut si prin biroul directorului si mi-am adus aminte de cate ori venea elevul de serviciu si ma scotea de la ore ca sa ma duc sa dau raportul cu referire la vreo boacana pe care am facut-o sau nu. Am revazut si sala de clasa care m-a gazduit patru ani, in prima banca de la geam. Banca avea ?tatuat? un DM (probabil, opera vreunui ?depechar? care trecuse inainte pe acolo si care voia sa intre in istorie). DM sunt si initialele mele, asa ca am stiut din prima ca acolo aveam sa-mi tocesc coatele in anii de liceu. Revenim le prezent? Intre timp, am constatat ca multi dintre colegii mei plimba carucioare (nu la supermarket!) si sunt deja oameni in toata firea. Au trecut 10 ani, dar eu nu m-am schimbat. Am acelasi aer strengaresc, aceleasi preocupari, aceleasi ganduri. Poate doar o rata in plus la banca. In rest, eu sunt acelasi!