Flavius Bunoiu

Eu (sau ?io? in vorbirea populara) ma uit la televizor mai ales la Animal Planet. Cred ca, in nu foarte adancul meu, refulez niste sentimente de vinovatie pentru ca am chiulit ?in extenso? de la orele de stiintele naturii (recunosc, am mai chiulit si de la alte ore dar pentru alea nu ma simt vinovat). Si cum stateam eu asa, intepenit de febra musculara, in fotoliu, mi-am dat seama ca este vineri si, nu stiu cum o fi prin alte parti dar aici, la noi in sat, vinerea e petrecere mare, bairam cu lautari si (mai nou) batai intre copii celebri de bani gata.

Deci noi, astia din Nagyvarad, vinerea mai mergem la crasma, ca tot crestinul care a muncit plin de abnegatie si si-a dedicat cele minim 80 de ore producerii de bani pentru etnobotanicele lu? ala micu? si pentru unghiile cu gel sau anti-celuliticul nevestei (depinde care cum ?l-o? lovit norocu?).

Si cum mergem noi asa vitejeste la crasma si ne intoarcem ca aia de la cadastru-masurand latimea soselei- sau latrand in taxi, uneori facem observatii si le raportam la ceea ce am vazut cu o seara inainte la televizor. Exceptand cazurile cand suntem nevoiti sa recunoastem ca ?viata bate filmul?, cateodata viata e ca in film sau ca pe Animal Planet. Deci, intr-o seara de astfel de introspectie, eu mi-am recunoscut mie insumi (in oglinda de la lift) ca la crasma e ca in Serengeti. Iata cum:
Deci la crasma se merge pentru vanatoare (unii ar putea sa zica sex si poate nu s-ar insela). In general fetele sunt vanatul, baietii sunt pradatorii. Ocazional, asa cum ne invata intelepciunea populara inca din ciclul gimnazial, s-a mai vazut si cate ?un lup mancat de oaie? dar asta nu s-a confirmat si circula pe baza bucala, sub forma de legenda urbana.

Vanatul: in genere, vanatul migreaza de doua ori pe saptamana, adicatelea vinerea si sambata. In principiu, dupa lasarea intunericului, pentru a deruta vanatorii. Ceea ce nu prea functioneaza deoarece noua ne sticlesc ochii si vedem mai bine in bezna crasmei decat pe lumina zilei (de aici si necesitatea de a se tine alcoolul in sticle-ca sa ne sticleasca ochii). Vanatul isi petrece timpul in grup, cunoscut si sub numele de haita, ciurda sau turma. Stau adunate una in alta si rumega cate o felie de lime sau se adapa. Stau in turma deoarece pradatorul nu ataca grupuri numeroase. Din motive de ineficienta si spaima. In general, cireada sta in zone cu umiditate relativa (langa bar sau aproape de toaleta). In mijlocul turmei se vor afla exemplarele cele mai slabe si vulnerabile(recent iesite din relatii, ghinionistele, parasitele). Ele sunt protejate, pe exterior, de exemplarele mai puternice care au o oarecare experienta cu pradatorii. Grupul este condus de femela alfa, de obicei cea mai norocoasa, cea mai frumoasa sau cea mai bogata. Ea este cea care hotaraste cand si cum se migreaza, ea alege locul de pasunat si tot ea va da alarma daca se apropie vreun pericol de grup. Femelele stiu ca impreuna sunt de neinvins si incearca sa nu se desparta. Chiar si la toaleta merg in grupuri mai mici pe care niciun pradator sanatos la cap nu le-ar ataca. Pe langa grupurile organizate exista si exemplarele izolate: fie ca sunt cele tinere care inca nu au aderat unui grup sau au fost scoase din grupuri, fie sunt ?veteranele? care au supravietuit multor atacuri si au si cicatricile (emotionale sau fizice) necesare care atesta asta. Puietul este mai vulnerabil si nu necesita multe aptitudini, doar vointa din partea unui pradator versat. Sunt o prada lejera dar nesatioasa. Veteranele reprezinta provocarea suprema pentru orice pradator dar si pericolul extrem: pot riposta. A se aborda cu maxima atentie.

Pradatorii: in genere si pradatorii se impart in cateva categorii: exista pradatori veterani, care aproape ca si-au pierdut interesul pentru vanatoare si mai fac asta doar ca sa mai exersese niste deprinderi, exista puietul care inca nu a invatat sa vaneze in adevaratul sens al cuvantului si mai mult sperie prada si imprastie vanatul de pomana, exista pradatorii profesionisti care vaneaza chiar daca sunt satui, nu din necesitate si exista pradatorii carora chiar le este foame dar natura nu a fost asa darnica si i-a cam lipsit de mijloacele necesare unei vanatori facile. In principiu, pradatorii nu au un loc stabil de vanatoare ci migreaza in urmarirea vanatului. Arareori s-au vazut cazuri de exemplare care sa isi marcheze un teritoriu deci terenul este practic liber pentru orice interesat. Chiar daca exista animozitati, nu foarte des acestea sunt evidente. De obicei, pradatorul recurge la tertipuri menite sa ii faca vanatoarea mai usoara: se va prezenta fara par si va incerca sa scape de mirosul propriu. In speranta ca va izola vreo ciuta din grup, se va manifesta vocal si vizual: va dansa, va gesticula, va afisa un colorit strident. Unii pradatori vor purta chiar si blana altor animale (de aici si expresia ?lup in blana de oaie?) pentru a deruta adversarele. Vor ataca, in principiu, doar exemplarele izolate, asa zisele sitting ducks. De obicei le abordeaza in drumul spre adapatoare (bar). Nu se vaneaza in grup, doar ne-experimentatii stau adunati in grupuri, fara sa reuseasca sa puna la cale o strategie viabila de a desparti grupul de potentiale victime. Nervozitatea si lipsa de experienta se vad in tremurul membrelor care trebuie mereu ocupate (cu un pahar, o tigara sau, pur si simplu in buzunar). Un pradator experimentat va evalua situatia rapid si va sti daca are sanse sa vaneze ceva sau nu. Unul nepriceput va pierde vremea aiurea si va face vanzari la bar.

In principiu, tertipurile pradatorilor sunt dejucate usor de asa zisele victime asa ca un procent foarte mic dintre ele vor ajunge hrana pentru o seara sau mai multe. De fapt, ele ?se lasa vanate? iar pradatorii au impresia ca ?au vanat? ceva in seara respectiva. Dar, din fericire, prin acest joc apparent complicat, perpetuarea specie este asigurata .

www.bunoiu.ro
Intra si vezi Reclame Celebre (video)