Flavius Bunoiu

Candva, in urma cu cateva luni, incercand sa scap de stirile legate de octogenare violate, mamifere abuzate si certuri politice regizate, am ajuns pe Animal Planet. Canalul, nu destinatia. Nicio surpriza, recurg deseori la programe de genul acesta, mai ales daca am avut o zi grea iar miorlaielile patetice ale posturilor de televiziune romanesti se dovedesc prea greu de digerat pentru ?stomacul? meu.

Ca sa nu va prelungesc inutil suspansul, Animal Planet difuza un reportaj despre cateva gazele de la o gradina zoologica (un fel de capre autohtone, dar parca mai educate). Acestea, in general, nu sunt deloc spectaculoase si nu au activitati demne de a retine atentia unei intregi echipe de filmare. Ba chiar circula vorbe (printre celelalte animale de zoo) ca nici copiii nu sunt foarte atrasi de programul zilnic al vietuitoarelor topaitoare. De data aceasta insa, ceva se schimbase: conducerea gradinii zoologice a decis sa le ofere gazelelor mai mult spatiu, pentru ca familia lor se marise cu un tanar tap adus de prin vecini. In consecinta, o echipa tehnica a mutat gardul tarcului in care habitau animalele cu cativa metri mai departe de locul in care fusese amplasat ani la rand, oferind gazelelor un spatiu mai generos pentru plimbare. Partea interesanta vine abia acum. S-a constatat ca, timp de cateva zile, gazelele veneau pana la zona delimitata de gard atatia ani la rand si...se opreau. Degeaba era tarcul mai mare, ele se opreau, se uitau mirate in toate partile si nu indrazneau sa treaca de granita de altadata. Pareau sa isi aduca aminte de faptul ca acolo existase candva un gard, o granita care le oprise de nenumarate ori. Spre mirarea generala capreasca, exemplarul mai tanar si venetic a trecut ?dincolo? fara nicio remuscare. Dupa cateva zile chiar si caprele bastinase au parut sa inteleaga ca granita de netrecut se mutase mai departe si, in consecinta, au indraznit sa se desfasoare intr-un spatiu mai mare.
De ce mi-am adus aminte de reportajul acesta? Pentru ca mi se pare ca patania capreasca aduce foarte mult cu ceea ce se intampla azi, in jurul nostru, in societatea. Avem si acum cativa cetateni, incremeniti in nostalgia anilor de dinainte de 1989 dar avem si cativa ?tapi? tineri, bine ancorati in realitatile economiei de piata. Daca pentru unii, jugul comunist inca se mai simte pe grumaz, pentru altii, povara acesta, nu a existat niciodata. Problema apare in momentul in care se lovesc generatiile. Cea batrana, cu granitele si cu spaimele ei cu cea tanara, fara granite dar si fara jena sau limita, cateodata. Obiceiurile vechi mor greu si nu se poate sa nu fi observat vreodata nedumerirea unui batran care nu intelege ?regulile? dupa care se conduce noua generatie. Mai mult ca sigur conflictul acesta a existat dintotdeauna si va exista si in continuare. Dar dezvoltarea in salturi a societatii romanesti de dupa decembrie 1989 pare sa fi dus la o ruptura destul de mare intre generatii. Daca adaugam la acest aspect si viteza senzationala de dezvoltare tehnologica si realitatile economice ale capitalismului, parca ruptura devine si mai mare. Multi se simt lasati ?pe afara?, nu inteleg ce se intampla in jurul lor. Efectul este unul dramatic: te adaptezi sau ramai in urma (ca sa nu fiu pesimit si sa iau in calcul alta varianta, deloc placuta).
In aceste conditii, sa ne mai miram de realitatea fiecarei zile? Ne mai putem mira de stirile zilnice? De coruptie, de frustrare, de batai si de furturi, de tot ceea ce este au si neplacut in societatea noastra? Eu vreau sa fiu optimist si sa cred ca toate acestea sunt rezultatul adaptarii la realitatile unei noi ere, problemele inerente intrarii in firesc si in normalitate. Cu timpul, sper ca ne vom stabili noi granite, noi limite ale bunului simt si ale civilizatiei, limite pe care le vom cunoaste si le vom respecta cu totii.