Flavius Bunoiu

Am schimbat putin versurile ?plugusorului? de inceput de an. Precizez asta pentru ca s-ar putea sa existe persoane care nu observa unele lucruri chiar si atunci cand acestea sunt foarte evidente. Alta explicatie nu gasesc pentru lejeritatea cu care guvernantii nostri ?ne ard la buzunare? cu legi si ordonante, fara sa apucam macar sa ridicam o spranceana in semn de protest. Rapiditatea acestor demersuri nu se bazeaza insa pe ?iuteala de mana si nebagare de seama?.

Nu, legile si ordonantele acestea se dau ?in vazul lumii?. De obicei, lucrul acesta se intampla in perioada sarbatorilor de iarna, atunci cand cetateanul plictisit si satul de spectacol politic, e preocupat doar de vizite la prieteni, de cumparaturi, de sarmale si de racituri.

Asa a fost si anul acesta. Pe ultima suta de metri, intre Sf. Nicolae si Boboteaza, ?baietii? au inghesuit rapid in Monitorul Oficial cateva ?perle? de gandire sociala si economica pe termen lung. Plafonarea indemnizatiilor pentru mame, triplarea taxei auto, interzicerea cumularii pensiei cu salariul sunt doar cateva dintre exemplele ce imi vin acum in minte. Exista puncte de vedere pro dar si contra acestor modalitati disperate ale Guvernului de a face rost de bani pentru buget. ?Foamea de bani?, in contextul crizei economice care ne ameninta, nu poate fi ignorata si cred ca trebuie, la un moment dat, sa ?strangem cureaua?. Dar, in timp ce noi strangem cureaua, ministrii cabinetului Boc par sa o largeasca. O simpla privire aruncata peste declaratiile de avere ale ministrilor ?unsi? in functii ne cam da dureri de cap si ne umple de invidie. La prima strigare, cam 26 de milioane de euro valoreaza noul Guvern. De aceste sume dispun, impreuna, noii carmuitori dibaci ai tarii. Oameni de afaceri, prosperi si ?bine situati? daca te iei dupa sumele depuse in conturi si dupa valoarea colectiilor de bijuterii, icoane, ceasuri, tablouri sau masini sau dupa pretul caselor apartamentelor si terenurilor detinute. Fiecare ministru are o avere considerabila. Si, pe langa toate acestea, oare cate afaceri, case, conturi, terenuri, se afla pe numele sotiilor, copiilor, matusilor, unchilor sau verilor de grad cat mai indepartat?
Sunt prea tanar pentru a fi acuzat de nostalgii comuniste. Nu pot spune ca regret vremurile in care, cel putin teoretic, toti romanii se aflau pe picior de egalitate iar ?fruntasii in intrecerea socialista? erau numarati pe degete si se mandreau, cel mult, cu cate o masina mai rasarita sau un televizor color.
Astazi insa, milioanele de euro acumulate de anumite personaje, nu fac nimic altceva decat sa amplifice frustrarea si sentimentul de neputinta al majoritatii romanilor. Romanii aceia care se trezesc, zi de zi, la ora sase dimineata si muncesc o luna intreaga pentru un salariu minim. Romanii care s-au inglodat in datorii pentru a-si putea permite un apartament sau o masina. Romanii care tremura in fata cursului valutar si care isi duc zilele de la un salariu la altul sau de la o pensie la alta. Romani care nu fac nimic altceva decat sa munceasca si sa se zbata pentru a apuca si ziua de maine. Pentru acesti romani, averile noilor guvernanti par desprinse din cartile de povesti, imposibil de acumulat pe cai legale, intr-o viata de om.
Poate ca bogatia acestor personaje nu ar fi neaparat, in sinea ei, o problema; asta daca oamenii acestia ar sta acasa, si-ar vedea de afacerile lor si nu ar fi in postura de a decide viitorul tuturor romanilor. Lipsa de viziune politica, economica si sociala, lipsa de bun simt sau, mai rau, chiar relele intentii sunt mai mult decat evidente la multi asa-zisi politicieni. Si mai periculos este faptul ca acesti politicieni isi ascund incompetenta in bugetul statului, aflat vesnic in prag de inanitie. Deciziile proaste ale carmuitorilor sunt mereu hranite si reparate, din pacate, cu bani din buzunarul tarii.
Daca vreti, putem vedea tara aceasta ca o afacere. O afacere care a fost condusa, mai tot timpul, de prosti manageri. Manageri care nu gandesc pe termen lung, care nu fac investitii, care baga in buzunar si ultimul leu din visteria firmei, manageri carora le pasa putin spre deloc de soarta angajatilor, manageri care pun intotdeauna confortul propriu inaintea afacerii. Acesti manageri, fara sa simta vreodata un pic de responsabilitate, atunci cand vor da gres si vor pune afacerea pe butuci, se vor retrage linistiti in vilele lor luxoase si vor arunca pisica moarta in curtea urmatorului manager.
Un spectacol gretos si un cerc vicios pe care il putem intrerupe din patru in patru ani. Dar cred ca am vazut cu totii ce am votat si ce s-a ales de votul nostru.