Roxana Serbanoiu

A venit luna cadourilor si, parca, m-am inmuiat putin din punct de vedere psihic. Incerc sa nu ma mai enervez din orice, incerc sa fiu putin mai buna sufleteste si, de ce nu, poate chiar sa ajut pe cine pot. M-am gandit de mult sa fac ceva pentru copiii nevoiasi, sa le dau putin din nu prea multul meu. Acum incepe incet - incet sa se contureze o campanie propusa de mine pentru un ONG. Vreau sa fac o bucurie copiilor care, din pacate, nu au o familie cu care sa-si petreaca sarbatoriile.

Noi, marea majoritate, inca avem acest privilegiu si poate de multe ori nu stim sa profitam de el. Avem un acoperis deasupra capului, care, in mai mica sau mai mare masura, este al nostru. Avem bunatati pe masa de Craciun si, in cele din urma, multe lucruri care ne prisosesc. Spre exemplu eu am o colectie de jucarii de plus, papitzoi, cum le spun eu... M-am gandit ca ar fi frumos din partea mea sa le spal si sa le donez unor copii care nu au nici macar una... Iar cand vine vorba de bani, daca ma gadesc, as putea renunta la nu stiu ce prostie am vazut prin magazine si o vreau neaparat si sa le donez lor acesti bani. Nu conteaza suma. Conteaza gestul. Cred ca in lumea asta plina de infatuare si de orgolii este cazul sa mai coboare macar unii dintre noi cu picioarele pe pamant si sa faca ceva. Un gest simplu, umanitar, si parca lumea devine un loc mai bun, fara crize economice, fara nervii de rigoare serviti in fiecare zi incepand cu micul-dejun. Poate ca par putin depasita in gandire sau, poate, putin naiva, dar imi doresc, ca macar de sarbatori, fiecare om sa aiba un zambet, cat de mic, pe buze. Cel mai bun exemplu sunt "prostioarele" pe care le faceam cand eram mica, iar cea care imi trezeste interesul acum suna asa: avand in vedre ca aveam singurul leagan (hinta cum se spune la noi la ardeleni) de pe vale, am chemat toti copiii la mine sa se dea pe el si, spre disperarea bunicii mele, mi s-a facut subid foame, iar dorinta mea cea mai mare a fost sa mananc cu acesti copii (care, din pacate, nu aveau o situatie materiala foarte buna). Idea este ca in fiecare dintre noi a existat, la un moment dat, aceasta bunatate si ar fi pacat sa o pierdem.

p.s.: Faptele bune intotdeauna aduc ceva bun dupa ele, depinde de noi sa stim sa le fructificam.